Intr-un oras din nordul unei tari mai sarace numit Baia Mare, se indreapta grabita o femeie cu sotul ei ingrijorat catre spitalul judetean. Acea femeie magnifica urma sa dea viata unei minunate fiinte. Acea firava fiinta urmeaza sa se naste in data de douazeci si patru august o mie noua sute nouazeci si sase.
La ora patru dimineata acea femeie de pe strada intra acum cu foarte multa frica, si totodata bucurie in sala de nastere. Sotul ei astepta afara macinat de ganduri, speriat si asteptand din clipa in clipa sa iasa doctorul sa ii dea vestea cea mare.
Dupa o ora grea de asteptari un om inalt, barbos plin de riduri, imbracat in alb iese din sala respectiva, se indreapta atintit spre singurul barbat de la acea ora care parea ca asteapta vesti, se uita direct in ochii lui si ii spune incet si foarte bucuros : « Aveti o fetita, sa va traiasca ! ». In clipa aceea o lacrima se scursese din ochii mici ai barbatului care cazuse pe scaunul alb al spitalui. Era cea mai fericita zii. Avea acum o fetita caruia isi pusese in gand sa ii ofere tot ce vrea ea, sa aiba grija de ea si sa ii asigure fericirea pana in ziua in care el si sotia sa o vor parasii.
Doua zile mai tarziu intra o asistentei cu o fetita mica, firava, cu ochii mari si caprui, cu manute mici, mici de tot, in salonul in care era internata femeia. Cand femeia a zarit copilasul din mainile asistentei i s-a parut ca acel copil parea ca este o raza de soare rupta din gradina raiului.. A luat-o in brate si sa uitat adanc in ochii ei mari, Sufletul femeii era acum impacat si plin de bucurie . Analizand fiecare particica din perfectul bebelus ii veni in gand un nume care simboliza pentru ea frumusetea, intruchiparea, acel nume era Afrodita, numele zeitei frumusetii si a iubirii. Afrodita ii si ramase numele minunatei fapturi dim mainile femeii.
Pe masura ce crestea, Afrodita devenea din ce in ce mai frumoasa, mai desteapta. Totodata cu cresterea sa, ceilalti copii incepeau sa o ignore, sa o invidieze pentru ca ei se simpteu inferioi ei. Afrodita se comporta in mod ega cu toti. Copiii isi bateau joc de ea dar ea nu raspundea la actiunile lor dand dovada ca ea este mai sus ca ei. Acest lucru ii infuriau si mai tare.
Ajunsa la varsta adolescentei, Afrodita nu avrea decat 3 prietene. Ceilalti radeau de ea. Afrodita se simtea respinsa si suferea in adancul sufletului sau mare si bun.. Era cea mai frumoasa din toata scoala la care ea invata, dar ceilalti copii o facuse sa creada ca e cea mai urata.
Colegii ei se legau de ea, radeau de hainele sale. Ei vroiau sa o faca sa poarte haine care nu erau frumoase. Afrodita incerca sa le copieze pe celelalte colege ale sale, atat la vestimentatie cat si la gesturi..
Continuand asa ajunsese sa sa sufere enorm. Se retragea ziua uitandu-se pe balcon, se uita afara, vedea toti copii care se acceptau intre ei si se jucau si incepea sa planga regretand ca ea nu e ca cailalti si ca pe ea nimeni nu o accoeta.
Intr-o zi, la tara, Afrodita iesi afara din curte unda zari un baiat, de patrusprezece ani ascuns dupa un stalp de electricitate asteptand sa iasa cineva din curtea ei. Se intoarse spre poarta, speriata ca nu cumva acel baiat pe care ea nu il cunostea sa rada de ea. Intorcanduse spre poarta auzi o voce care o strapunse pana in cele mai adanci amintiri care o indemna sa mai ramana. De dupa stalp esi un baiat inalt, blond, cu ochii albastri ca seninul cerului. Afrodita ramase blocata de frumusetea baiatului. Baiatul se indrepta spre ea. Ajuns langa ea ii spuse :
- Buna ! Asteptam sa iesi. Te-am zarit cand ai trecut pe langa casa mea si am ramas uimit de frumusetea ta. Am tinut neaparat sa te cunosc. Numele meu este Ovidiu, al tau care este ?
Rusinata fata se uita in pamant si ii raspunse :
- Buna ! Afrodita este numele meu, te rog sa nu razi de el,.
- Ce nume magnific ! Cum as putea sa rad de el ?
- Pai, ceilalti mereu o fac...
Ridicandu-i fata din pamant si uitandu-se drept in ochii ei ii spuse :
- Eu nu sunt ca ceilalti, te rog sa nu ii asculti deoarece iti vor doar raul. Ce ai zice daca am face o plimbare, sa ne mai cunoastem ? Te rog sa vii cu mine, vreau sa iti arat ceva, sunt sigur ca o sa iti placa !
- Nu stiu, defapt nu am nimic de pierdut, vin !
In acel moment, Afrodita simtea o legatura stransa intre ea si Ovidiu, de parca s-ar cunoaste din copilarie. Avea incredere in el.
Ajunsi pe un deal fara copaci, plin de iarba necalcata si de papadii galbene se asezasera jos, pe pamantul cald.
- Vezi acea casa verde de acolo ? zise el.
- Da, o vad.
- Aceea este casa ta
- Oau, se vede de aici, Ce peisaj superb !
- Acest peisaj este ca si tine, superb. Nu stiu daca ma crezi dar cand te-am vazut am simtit ceva in inima mea. De cand sunt mic am fost to singur deoarece eu nu am parinti, sunt orfan si locuiesc aici la un domn care m-a gasit pe drumuri si m-a luat in casa lui. El este tatal meu. Cand te-am vazut mii s-a oprit inima si am ramas blocat de frumusetea ta.Esti foarte frumoasa ! Esti superba !
- Multumesc ! Si tu la fel !
- Afrodita, la ce scoala inveti ?
- Eu invat la o scoala din Baia Mare. Tu ?
- Eu invat aici in sat.
Au stat si au povestit toata ziua. Afrodita si Ovidiu erau acum un cuplu perfect. Era o singura problema :distanta. Ne suportand distanta, Ovidiu hotarase sa se transfere in clasa Afroditei. Toata lumea se luau de ei deoarece erau fericiti, erau amandoi foarte frumosi. Aveau acea scanteie in ochi carora celorlalti le lipsea.
La indemnarile Afroditei, Ovidiu nu ii baga in seama pana intr-o zi cand se adunasera toti intr-un cerc si isi bateu joc de Afrodita si de el.Mergand la ei a inceput sa le spuna ca nu e bine ceea ce fac si ca nu e frumos, Copii au inceput sa rada. Inervandu-se Ovidiu i-a luat pe fiecare in parte si incepuse sa le spuna toate defectele pe care persoana respectiva le avea. Dandu-si seama ca are dreptate, ceilalti s-au dus Afroditei si i-au cerut scupe pentru toti cei patrusprezece ani in care ei au torturat-o. Afrodita fiind o fiinta cu suflet bun i-a iertat pe toti, multumindu-i nespus lui Ovidiu.
Ovidiu era acum impacat simtind ca si-a implinit scopul pentru care s-a nascut. Afrodita si el au dus o viata lipsita de griji, de suparari.
Este incredibil cum un baiat poate schimba in bine toata viata fetei pe care el o iubeste. Ovidiu si Afrodita nu s-au certat niciodata, au ajuns sa se casatoreasca, au avut trei copii sintre care doi erau gemeni : Maria, Ecaterina si Sebastian. Ei se intelegeau foarte bine. Erau si sunt si pana azi o familie fericita si frumoasa.
